Definita cuvantului șabacă
șabácă (șabáce), s. f. – Broderie în ajur. – Var. șabac, ceabac. Tc. mușabak (T. Papahagi, GS, VII, 296). Der. din tc. sebeke „plasă” (Tiktin) ‹ it. sciabica (Candrea) este improbabilă. După Lokotsch, 1740, din tc. (arab.) șabaka „plasă, fileu”.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu șabacă
smocoteálă, s.f. (reg.) zgomotul produs de suptul lacom al vițelului; smocotit, smocot. Vezi definitia »
VERIGÚȚĂ, veriguțe, s. f. Diminutiv al lui verigă; verigea. – Verigă + suf. -uță. Vezi definitia »
ORĂCĂIÁLĂ, orăcăieli, s. f. (Reg.) Orăcăit; gălăgie, larmă. [Pr.: -că-ia-] – Orăcăi + suf. -eală. Vezi definitia »
DOLEÁNȚĂ s.f. Dorință exprimată printr-o cerere; deziderat. ♦ Plângere; reclamație. [Pron. -le-an-. / < fr. doléance, cf. lat. dolere – a se plânge]. Vezi definitia »
CARPICULTÚRĂ s. f. Ciprinicultură. – Din fr. carpiculture. Vezi definitia »