ARĂRIÉL s. m. 1. Plantă erbacee cu miros greu, cu frunzele verzi-albicioase acoperite cu un puf fin și cu flori roșii închise, rar albe (Cynoglossum officinale). 2. (Rar) Limba-mielului (Borago officinalis). – Et. nec. Vezi definitia »

nemeșél, -eá, -ícă, adj., s.m. (înv.) 1. (reg.; adj.) potrivit, de mijloc. 2. (s.m.) nemeș (nobil) mic. Vezi definitia »

TÉCKEL s. m. câine de vânătoare cu corpul alungit și picioarele scurte, cu părul scurt sau lung și aspru, excelent vânător de vizuină; șoricar. (< germ. Teckel, fr. teckel) Vezi definitia »

proclețél adj. m. (reg.) afurisit. Vezi definitia »

HĂRNICÉL, -EÁ, -ÍCĂ, hărnicei, -ele, adj. Hărnicuț. – Harnic + suf. -el. Vezi definitia »