Definita cuvantului șaică
șáică (șéici), s. f. – Barcă, barjă. – Var. Mold. șeică. Tc. șaika (Miklosich, Fremdw., 128; Lokotsch 1780), cf. bg., sb., rus. šajka. – Der. șaicar (var. șeicar), s. m. (luntraș).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu șaică
ALTOIÁLĂ, altoieli, s. f. Altoire. – Din altoi2 + suf. -eală. Vezi definitia »
bártă, bérte, s.f. (reg.) 1. cunună. 2. bordură la pălărie Vezi definitia »
ixivă, ixive s. f. (intl.) act de identitate. Vezi definitia »
CEFALOGENÉZĂ s. f. proces de formare a craniului, din faza embrionară până la vârsta adultă. (< fr. céphalogenèse) Vezi definitia »
MUZEOTÉHNICĂ s. f. ramură a muzeologiei consacrată metodelor și mijloacelor folosite aplicativ în cadrul muncii muzeale. (< it. museotecnica) Vezi definitia »