UMÓR s. n. 1. înclinare spre glume și ironii care se ascunde sub o înfățișare serioasă; (p. ext.) voie bună, haz. ♦ ~ negru = umor care își trage forța comică din fapte tragice, macabre. 2. categorie estetică aparținând comicului, a cărei esență constă în evidențierea îngăduitoare a nepotrivirii și a absurdității unor situații considerate normale. (< fr., engl. humour, lat. humor) Vezi definitia »

CONVÉCTOR, convectoare, s. n. Aparat folosit pentru condiționarea aerului în cameră prin circulație forțată, compus dintr-o baterie de încălzire, una de răcire, un filtru de aer și un ventilator. [Pl. și: (m.) convectori] – Din fr. convecteur. Vezi definitia »

RADIOCONDUCTÓR s.n. Corp care, sub influența undelor electromagnetice, devine conductor de electricitate. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. radioconducteur]. Vezi definitia »

CARTATÓR, -OÁRE, cartatori, -oare, s. m. și f. Persoană care cartează (1) corespondența. – Carta + suf. -tor. Vezi definitia »

REZUMĂTÓR, -OÁRE, rezumători, -oare, adj. (Rar; și substantivat) Care rezumă (1), care prezintă un rezumat. – Rezuma + suf. -ător. Vezi definitia »