Definita cuvantului sălbatic
sălbátic (sălbátică), adj. – Neîmblînzit, necultivat, natural, frust, rău. – Var. sălbatec. Megl. sălbatic. Lat. salvatĭcus (Diez, I, 365; Pușcariu 1497; REW 7922, Rosetti, I, 59), cf. it. salvatico, prov. salvatge, fr. sauvage. – Der. sălbătici (var. însălbătici, (în)sălbătăci), vb. (a <se> face sălbatic); sălbăticie (var. sălbatăcie), s. f. (stare de sălbatic; Trans., fiară); sălbăticime (var. sălbătăcime, sălbăticiune, sălbătăciune), s. f. (fiară; animal sălbatic); sălbăticos, adj. (sălbatic); sălbăție, s. f. (plantă, Lolium temulentum), numită poate astfel datorită proprietăților sale narcotice. Din rom. provine rut. silvatici „spiriduș” (Candrea, Elemente, 409).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu sălbatic
OCEANOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la oceanologie. [Cf. germ. ozeanologisch]. Vezi definitia »
DRÁSTIC, -Ă adj. Aspru, energic, brutal. ◊ (Med.; despre purgative) Cu efect puternic și rapid. [< fr. drastique, it. drastico, cf. gr. drastikos – tare]. Vezi definitia »
CÚPRIC, -Ă adj. care conține o sare de cupru. (< fr. cuprique) Vezi definitia »
PORNOGRÁFIC, -Ă adj. Cu pornografii; obscen. [Cf. fr. pornographique]. Vezi definitia »
ANTISEBORÉIC, -Ă adj., s. n. (medicament) în tratamentul seboreei și acneei. (< germ. antiseborrheisch) Vezi definitia »