Definita cuvantului salcie
sálcie (-ắlcii), s. f. – Nume de arbori din familia salicaceelor (Salix alba, S. triandra, S. pentadra, S. babylonica). – Var. salce, Banat salcă. Mr. salțe, megl. sulcă. Lat. salĭcem (Pușcariu 1499; REW 7542) cf. alb. selk (Meyer 400; Phlippide, II, 653), it. salcio, prov. sautze, v. fr. sauce, sp. sauce. Ramurile de salcie se duc la biserică în Duminica Floriilor, ca în Spania ramurile de palmier; de aici Dumineca Sălcii, înv. – Der. sălcet, s. n. (loc cu sălcii), din lat. salĭcētum (REW 7532; P. Aebischer, RPF, III, 700), cf. it. salceto, prov. sauzeda, fr. saussaie; sălcioară, s. f. (răchițică, Elaeagnus angustifolia); sălciș, s. n. (loc cu sălcii); sălciu, adj. (cu gust de leșie; insipid, fad), a cărui legătură cu salce pare evidentă, datorită gustului amar al frunzei de salcie (Pușcariu; Tiktin; Candrea preferă să trimită la un lat. *salĭcineus), sau pentru că salcia este caracteristică pentru apele stătătoare (după Pascu, Beiträge, 53, ar fi în loc de *sărciu, de la sare; etimonul propus de P. Papahagi, Dunărea, II, 12, ne este necunoscut, cf. Lozovan 250).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu salcie
triluníe, triluníi, s.f. (înv.) trimestru. Vezi definitia »
ÁRIE1, arii, s. f. 1. Loc special amenajat unde se treieră cerealele; arman. 2. Suprafață de teren sau platformă pe care se așază cărămizile la uscat, se montează unele elemente de construcții, se prepară betonul etc. – Lat. area. Vezi definitia »
DOZIMETRÍE s. f. capitol al fizicii care studiază metodele și procedeele de măsurare a dozelor de radiații. (< fr. dosimétrie) Vezi definitia »
șolticăríe, șolticăríi, s.f. (reg.) 1. escrocherie, vicleșug, viclenie, tertip, șarlatanie. 2. șmecherie, ștrengărie; ghidușie, poznă. Vezi definitia »
-MAHÍE Element secund de compunere savantă cu semnificația „luptă”. [< gr. mache]. Vezi definitia »