pájură (-re), s. f. – Acvilă (Aquila imperialis). – Var. pajeră, pajoră. Origine obscură. Pare să fie legat de rus. požratĭ „a devora”, cf. rut. pažera „rechin” (Densusianu, Rom., XXIII, 81; Tiktin), probabil datorită reputației de mîncău de care se bucură pajura în poveștile populare. Legătura cu pol. pazur „labă” (Cihac, II, 239) e mai puțin sigură. Vezi definitia »

DEBANDÁDĂ s. f. Neorânduială, dezordine; dezorientare, zăpăceală. – Din fr. débandade. Vezi definitia »

JÍTNIȚĂ, jitnițe, s. f. (Înv.) Magazie de grâne; grânar, hambar. – Din sl. žitĩnica. Vezi definitia »

CINERÁMĂ s. f. Procedeu de filmare pe trei pelicule și de proiectare sincronizată a imaginilor astfel obținute cu ajutorul a trei aparate de proiecție pe un ecran semicircular. – Din fr. cinérama. Vezi definitia »

ÚRSĂ, urse, s. f. (Astron.; livr.; în sintagma) Ursa Mare (sau Mică) = Carul-Mare (sau -Mic), v. car. – Din lat. ursa, fr. ourse. Vezi definitia »