Definita cuvantului samar
samár (samáre), s. n. – 1. Șa de povară, tarniță. – 2. Creastă, culme de casă. – Mr. sumar, sămar, megl. sămar. Sl. samarŭ „încărcătură” (Miklosich, Slaw. Elem., 44; Cihac, II, 324), cf. bg., sb., cr., slov., alb. samar, tc. semer, mag. szamar „măgar”, din mgr. σα(γ)μάριον (Meyer, Türk. St., I, 40; Vasmer, Gr., 129; cf. REW 7512). Der. din mgr. (Roesler 576) sau din tc. (Lokotsch 1883; Ronzevalle 101) este improbabilă, ca și originea rom. a bg. (Capidan, Raporturile, 210). – Der. însămăra, vb. (a pune samarul).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu samar
RETIÁR, retiari, s. m. Gladiator roman înarmat cu un trident, un pumnal și o plasă în care încerca să-l prindă pe adversarul său. [Pr.: -ti-ar] – Din lat. retiarius, fr. rétiaire. Vezi definitia »
VALUTÁR, -Ă adj. Referitor la valută, de valută. [< it. valutario]. Vezi definitia »
EDILITÁR, -Ă adj. Referitor la administrația, la lucrările de interes public ale unui oraș. [Cf. fr. édilitaire]. Vezi definitia »
TUBÁR, -Ă adj. (Anat.) Referitor la trompele lui Eustache. [Cf. fr. tubaire]. Vezi definitia »
OVULÁR, -Ă adj. Referitor la ovul, al ovulului. [Cf. fr. ovulaire]. Vezi definitia »