Definita cuvantului samavolnic
samavólnic (samavólnică), adj. – Arbitrar, abuziv. – Var. samovolnic. Sl. samavolĭnŭ „care procedează după propria-i voință”, cf. rus. samovoljnyj (Tiktin). – Der. samavolnicie, s. m. (arbitrarietate); samavolnicește, adv. (arbitrar). Cf. volnic.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu samavolnic
ODORÍFIC, -Ă adj. Mirositor. [< fr. odorifique]. Vezi definitia »
ostátic (ostátici), s. m. – Persoană reținută drept zălog. It. ostatico (sec. XIX). Vezi definitia »
ASEÍSMIC, -Ă, aseismici, -ce, adj. (Despre zone geografice) Care este lipsit de cutremure. – Din fr. aséismique. Vezi definitia »
RÓMBIC, -Ă adj. În formă de romb; romboidal. ♦ (Min.) Sistem rombic = sistem de cristalizare având ca formă fundamentală o prismă dreaptă cu bazele romburi. [Cf. fr. rhombique]. Vezi definitia »
PROTOISTÓRIC, -Ă adj. Care ține de protoistorie. [Pron. -to-is-. / cf. fr. protohistorique]. Vezi definitia »