Definita cuvantului samcă
sámcă s. f. – 1. Nume popular al diavolului. – 2. Boală de copii, atribuită unei intervenții malefice. Origine incertă. Pare să fie sl. (bg.) samŭ, sama, samo „același, aceeeași” în forma dim., caz în care ar un eufemism, cf. iele, dînsele. Der. din sl. samŭka „femeie” (Scriban) nu pare convingătoare. Cf. Samodiva, s. f. (duh rău, drăgaică), din același cuvînt sl., și bg. diva „zînă”; pentru comp., cf. samavolnic, samodîrjeț. – Der. sămcuță, s. f. (năsturel, Nastartium officinale).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu samcă
SCÁPULĂ s.f. Os lat care formează umărul împreună cu clavicula și cu humerusul; omoplat. [Var. scapulum s.n. / < lat. scapula, fr. scapulum]. Vezi definitia »
gríndă (-de), s. f. – 1. Bîrnă. – 2. Raft, poliță. – Mr. grendă, megl. grindă. Sl. gręda (Miklosich, Slaw. Elem., 20; Miklosich, Lexicon, 148; Cihac, II, 129; Iordan, Dift., 108; Conev 80; Byhan 313), cf. bg. gredá, sb., cr. greda, lituan. grinda, mag. gerend(a), ngr. γρέντα. Este dublet al lui grind, s. n. (banc de nisip; dună; colină, dîmb), din sl. grędŭ, var. de la gręda. Ambele cuvinte apar numai în sl., cu sensul de „bîrnă”, dar trebuie să-l fi avut și pe cel de „banc de nisip”, care s-a păstrat, pe lîngă grind, sb. greda (Berneker 348; DAR; după Skok 70, grind provine din sb. greda, al cărui fonetism nu pare posibil; pentru Diculescu 183, din germ. medie de sus grinte, cf. Scriban). Cf. și gresie. Der. grindar, s. n. (grindă principală); grindărie, s. f. (tîmplărie); grindiș, s. n. (osatură, schelet; schelărie; esplanadă; îngrămădire de nisip); după Graur, BL, V, 83, trebuie distinse două cuvinte diferite, unul der. de la grind și altul de la grindă. Această distincție pare inutilă deoarece grind și grindă apar și ca un cuvînt unic în grind „ax” și în grindei, s. n. (ansamblul grinzilor; inima căruței; ax; arbore; esplanadă; dîmb), de la grind cu suf. -ei (după Cihac, II, 129, din mag. gerendely; după Cancel 17, din bg. grendelĭ; pentru DAR, dintr-un sl. gręndelĭ). Grindel, s. m. (peștișor, Cobitus barbulata) pare un sing. reconstituit pe baza pl. grindei (DAR; după Lacea, Dacor., III, 752, din săs. Grendel). – Din rom. trebuie să provină formele sl., care reprezintă etimonul nazalizat, cum sînt bg. gri(e)nda (Capidan, Raporturile, 222) și rut. grynda (Candrea, Elemente, 402). Vezi definitia »
IZOCHINOLÍNĂ s.f. (Chim.) Compus cu caracter aromatic obținut din gudron de cărbune, care se folosește în sinteza coloranților, a unor medicamente etc. [Var. isochinolină s.f. / < fr. isoquinoline]. Vezi definitia »
RENÉTĂ s.f. Instrument recurbat folosit pentru curățirea copitelor la cai. [< fr. rénette]. Vezi definitia »
jgâtă s.f. (reg.) umflătură la grumaz sau pe cap; umflătură la gât, gușă. Vezi definitia »