Definita cuvantului sămînță
sămînță (semínțe), s. f. – 1. Organ de reproducere la plante. – 2. Sîmbure. – 3. Semen. – 4. Rasă, generație. – 5. Origine, cauză. – 6. Fleac, cantitate minimă. – Mr., megl. simință, istr. sămințe. Lat. *sementia (Pușcariu 1608; REW 7804; Iordan, Dift., 108), cf. it. semenza, prov., cat. semença, fr. semence. Are și pl. sămînțuri, cu valoare colectivă. – Der. semincer, s. m. (copac salvat de la tăiere, pentru reproducere; știulete de porumb ținut pentru sămînță); seminție, s. f. (rasă, castă, generație); însămînța, vb. (a semăna). Din rom. provine mag. szémuncia (Edelspacher 22).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu sămînță
PARCÉLĂ s. f. porțiune de teren delimitată precis și destinată unui anumit scop. (< fr. parcelle) Vezi definitia »
PARALDEHÍDĂ s. f. produs de polimerizare al acetaldehidei, cu acțiune hipnotică. (< fr. paraldéhyde, engl. paraldechyde) Vezi definitia »
CABRIOLÉTĂ, cabriolete, s. f. Trăsurică ușoară, cu două roți. [Pr.: -bri-o-. – Var.: gabriolétă s. f.] – Fr. cabriolet. Vezi definitia »
FUXÍNĂ s.f. v. fucsină. [DEX'98] Vezi definitia »
CORDÍTĂ1 s. f. Exploziv preparat din nitroglicerină și nitroceluloză. – Din fr. cordite. Vezi definitia »