ÁRIE², arii, s. f. 1. (Mat.) Măsură a unei suprafețe (exprimată în valori numerice). Aria cercului. 2. (Suprafață, teritoriu considerat ca) zonă de răspândire a unui fenomen, a unui grup de plante sau de animale etc. ♦ Fig. Întindere, suprafață. – Din lat. area (cu sensurile după fr. aire). Vezi definitia »

FRIGORÍE s. f. unitate de măsură a frigului, egală cu o calorie. (< fr. frigorie) Vezi definitia »

ACNEMÍE s.f. (Med.) Absența congenitală a membrelor inferioare. [< fr. aknémie, cf. gr. a – fără, kneme – picior]. Vezi definitia »

TELEONOMÍE s. f. 1. teleologie (2). 2. (biol.) concept desemnând finalitatea prezentă în organismele vii. ◊ mod de explicare științifică a comportamentului orientat al sistemelor organice. ◊ mecanism de reglare celulară determinat în mod obiectiv de anumite legități. (< fr. téléonomie) Vezi definitia »

hoșméie s.f. pl. (reg.) cărnuri de porc puse la fum; ciapături. Vezi definitia »