călîci (-iuri), s. n. (Înv.) Spadă. Se spunea mai ales despre spada pe care sultanul obișnuia s-o dăruiască domnitorilor, ca semn al învestirii. – Var. calîci. Tc. kiliç (Șeineanu, III, 25; Lokotsch 1040). Vezi definitia »

VOINICÍ, voinicesc, vb. IV. Intranz. 1. (Pop.) A face fapte vitejești. ♦ Refl. (Ir.) A face pe voinicul, a face pe grozavul; a se grozăvi. ♦ A haiduci. 2. (Înv.) A fi ostaș; a se război. – Din voinic. Vezi definitia »

cîrpáci (cârpáci), s. m. – 1. Meseriaș care peticește. – 2. Persoană care lucrează prost. – Mr. cîrpaci. Sl. (bg. kurpačĭ, cf. Conev 60; slov. kèrpač). – Der. cîrpăci (var. cîrpoci, cîrpogi), vb. (a petici; a lucra prost); cîrpăceală, cîrpăcie, s. f. (lucru prost făcut); cîrpăcitor, adj. (care peticește). Cf. cîrpă, cîrpi. Vezi definitia »

sporíci, sporíci, s.m. (pop.) 1. numele mai multor plante erbacee cu tulpina ramificată; măturică, măturiță, spor, sporicea, sporișin, spornic, verbină, urzicuță. 2. troscot. 3. (reg.; în forma: sporiș) nume de plantă; poala-Sfintei-Mării. 4. (înv.) cactus. 5. (înv.) nume de plantă; lumânîrică. Vezi definitia »

smâlcí, smâlcésc, vb. IV (reg.) a-și pierde cumpătul, a se speria, a o băga pe mânecă. Vezi definitia »