Definita cuvantului șanț
șanț (șánțuri), s. n. – 1. Tranșee. – 2. Săpătură, groapă, canal. – 3. Rigolă. – 4. Jgheab, crestătură, adîncitură. – 5. (Înv.) Miracol, minune. Germ. Schanze, prin intermediul pol. szánc (Cihac, II, 385; Tiktin), cf. săs. schanz (Borcea 207), mag. sánc (Gáldi, Dict., 96), rus. šanec (Sanzewitsch 209). Semantismul ultimului sens nu este clar și ar putea să se bazeze pe un cuvînt diferit, cf. totuși Iordan, BF, VII, 234. Sec. XVII. Der. șențui (var. șănțui), vb. (a face un șanț); deșanț, s. m. (Mold., Trans., ciudățenie, surpriză); deșențat (var. deșănțat), adj. (rar, ciudat, curios; ieșit din comun; nepotrivit, dezordonat); șăncăleț (var. șancălău, șancălos), adj. (Trans., hazliu, nostim); șăncălie, s. f. (Trans., glumă).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu șanț
CLĂBẮȚ, clăbéțe s. f. Căciulă din blană de oaie. (din sb. klobuc = căciulă) Vezi definitia »
omenéț, -eáță, omenéți, -țe, adj. (reg.) omenos. Vezi definitia »
prânzúț, prânzúțuri, s.n. 1. (înv. și reg.) prânzișor, prânz mic. 2. (reg.) mijlocul zilei când se ia prânzul. 3. prânzul de dimineață, prânzul mic. Vezi definitia »
scurumáț, s.n. (reg.; în expr.) a se da de-a scurumațu = a se da de-a rostogolul; a se rostogoli. Vezi definitia »
BĂLTĂRÉȚ, -EÁȚĂ (‹ baltă) adj., subst. 1. Adj. Din regiunea bălților. 2. S. n. art. Vînt local, cald și umed, care suflă din primăvară pînă în toamnă dinspre S (mai ales în SE țării) în reg. bălților Dunării. 3. S. m. Rasă primitivă locală de porci, pe cale de dispariție, din lunca inundabilă a Dunării. Vezi definitia »