ciobârnác, ciobârnáce, s.n. (reg.) 1. par lung; ciomag mare, gros și lung folosit pentru transportarea căldărilor și hârdaielor. 2. (reg.) ciubăr, hârdău pentru murat varza sau pentru lături. Vezi definitia »

ceac-pác adv. – Așa și așa, potrivit. – Var. (înv.) ceat-pat. Tc. çak pak (Șeineanu, II, 125; Ronzevalle 72; Popescu-Ciocănel 22). Nu este sigur, cum afirmă DAR, că este expresie pe cale de dispariție, cel puțin în Munt. Vezi definitia »

OM SĂRAC boschetar, burețar, golan, mațe-fripte, mațe-goale, pălmaș, purice flaușat, sărăcilă. Vezi definitia »

brebeneác (-ci), s. m. – Sturz (Turdus musicus). Origine necunoscută. Este posibil să fie legat de bg. burborenie „cotcodăcit”, sb. breboriti „a cotcodăci, a cîrîi”. Vezi definitia »

ZLAC¹, zlácuri, s. n. Iarbă de păscut, de pe pajiște. (din sl. zlakŭ) Vezi definitia »