POLÍNIC, -Ă, polinici, -ce, adj. (Bot.) De polen. – Din fr. pollinique. Vezi definitia »

DISLÉPTIC, -Ă adj., s. n. (medicament) care deviază funcția unui organ. (< fr. dysleptique) Vezi definitia »

PARAFÍNIC, -Ă adj. referitor la parafină; din parafină. (< fr. paraffinique) Vezi definitia »

PRELÓGIC, -Ă adj. care precedă logica. ◊ (despre gândire, mentalitatea primitivă) care nu se conformează normelor logicii, dominat de emoții. (< fr. prélogique) Vezi definitia »

DIEGÉTIC, -Ă adj. cu caracter de diegeză; narativ. (< germ. diegetisch) Vezi definitia »