Definita cuvantului sărman
sărmán (sărmáni), s. m. – 1. Sărac, proletar, amărît. – 2. Orfan. – Var. înv. săriman, sîrman, suruman, Mold. sîr(u)man, siriman, suriman, Trans. sără(i)man. Sl. siromachŭ ‹ gr. χειρομάχος (Cihac, II, 326; Giurescu, R. Istorică, XIII, 23-43), cf. bg., sb., cr. siromah, cu schimb de suf. -man. – Der. sărmănesc, adj. (înv., de sărman); sărmănie, s. f. (înv., sărăcie). – Cf. siromah.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu sărman
țiflán, țifleú, s.n.; țiflă, țifleică, s.f. (reg.) vârf ascuțit de deal. Vezi definitia »
TAHITIÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Tahiti. ◊ (s. f.) limbă polineziană vorbită în Tahiti. (< fr. tahitien) Vezi definitia »
TELEMECANICIÁN, -Ă s. m. f. specialist în telemecanică. (< fr. télémécanicien) Vezi definitia »
BOSTAN, Elisabeta (n. 1931, Buhuși), regizoare româncă de film. Documentare, scurt metraje și filme muzicale pentru copii și tineret („Cloșca cu pui”, „Hora”, „Amintiri din copilărie”, seria „Năică”, „Mama”, „Veronica”, „Saltimbancii”). Vezi definitia »
CARNIÁN, -Ă adj., s. n. (din) primul etaj al triasicului superior din regiunile alpine. (< fr. carnien) Vezi definitia »