TOCEÁLĂ, toceli, s. f. Faptul de a-și însuși mecanic lecțiile, învățându-le pe dinafară; buchereală. ♦ Faptul de a insista îndelung în învățarea unei lecții, unei materii etc. – Toci + suf. eală. Vezi definitia »

GÁLBĂ, (1) galbe, s. f. v. galb. Vezi definitia »

potilícă s.f. (reg.) fată care se potrivește cu cineva, care e pe măsura cuiva. Vezi definitia »

otáștină (-ne), s. f. – 1. (Înv.) Dijmă pe vii; reprezintă 1/5 din recoltă și se plătea în general în natură. – 2. Taxă plătită proprietarului unei vii luate în arendă. Sb. otiština „must” (Tiktin). Der. din sl. desętiština „dijmă” (Cihac, II, 233) nu e probabilă. – Der. otășticer, s. m. (arendaș de vie). Vezi definitia »

FOLIÓLĂ, foliole, s. f. Fiecare dintre frunzulițele care intră în alcătuirea unei frunze compuse. [Pr.: -li-o-] – Din fr. foliole, lat. foliolum. Vezi definitia »