Definita cuvantului extractor
EXTRACTÓR, -OÁRE, extractori, -oare, adj. s. n. I. Adj. Care extrage sau ajută la extragerea anumitor substanțe sau corpuri. II. S. n. 1. Aparat cu ajutorul căruia se efectuează o extracție (2). ♦ Aparat cu care se extrage mierea din faguri. 2. Utilaj de construcții folosit pentru extragerea din pământ a piloților, în vederea reutilizării lor la alte lucrări. 3. Dispozitiv al închizătorului unei arme de foc, care extrage din țeava tubul-cartuș sau tubul proiectilului. – Din fr. extracteur.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu extractor
STEREOPROIECTÓR s. n. aparat fotogrammetric de stereorestituție pentru obținerea de hărți topografice folosind fotograme aeriene. (< fr. stéréoprojecteur) Vezi definitia »
RECREATÓR, -OÁRE, recreatori, -oare, adj. Recreativ. [Pr.: -cre-a-] – Recrea1 + suf. -tor. Vezi definitia »
ȘTANȚATÓR, -OÁRE s.m. și f. Muncitor care execută operații de ștanțare. [< ștanța + -tor]. Vezi definitia »
dor (dóruri), s. n. – 1. Durere, chin, mîhnire. – 2. Dorință înfrigurată, tristețe, nostalgie. – 3. Dragoste, pasiune, frămîntare sentimentală. – Mr., megl. dor. Lat. dolus (Pușcariu 542; Candrea-Dens., 526; REW 2727; Densusianu, GS, II, 2; Philippide, Principii, 61; Pascu, I, 78), cf. it. duolo, fr. deuil, sp. duelo, port. dó. Cipariu, Gram., 135 și Meyer, Alb. St., IV, 99, plecau în mod eronat de la lat. dolor. Este cuvînt general (ALR 243). – Der. dori, vb. (a tinde, a rîvni, a vrea); dorit, adj. (rîvnitor); dorință, s. f. (năzuință, dor, aspirație); doritor, adj. (care dorește); dornic, adj. (doritor); dornic, adj. (doritor); nedorit, adj. (care nu este dorit). Vezi definitia »
SUBORDONATÓR, -OÁRE adj. Conjuncție subordonatoare = conjuncție care leagă de propoziția regentă propozițiile subordonate. [< subordona + -tor, cf. it. subordinatore]. Vezi definitia »