Definita cuvantului șatră
șátră (șétre), s. f. – 1. Cort. – 2. Cort, sălaș portabil al țiganilor nomazi. – 3. Familie de țigani. – 4. Baracă, magherniță. – 5. (Maram.) Foișor. Sl. šatĭrŭ, bg., cr. šator (Miklosich, Slaw. Elem., 53; Cihac, II, 386; Ivănescu, BF, VI, 104), poate din tc. (per.) çadir (Miklosich, Fremdw., 128; Roesler 609), sau chirchizul šatyr (Vasmer, III, 379), cf. ceadîr. Der. din gr. ἐξέδρα (Diez, Gramm., I, 128) sau dintr-un idiom anterior indoeurop. (Lahovary 341) este foarte ipotetică. – Der. șetrar (var. șătrar), s. m. (țigan nomad; slujbaș al Palatului însărcinat cu organuzarea taberelor); șetrărie, s. f. (slujba de șetrar).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu șatră
FECULÉNȚĂ s.f. Starea unei substanțe bogate în feculă. [< fr. féculence]. Vezi definitia »
FARFURIÚȚĂ, farfuriuțe, s. f. Farfurioară. [Pr.: -ri-u-] – Farfurie + suf. -uță. Vezi definitia »
túflă, túfle, s.f. (reg.) 1. pâslari. 2. poșetă, portmoneu. Vezi definitia »
ETÁLĂ s. f. apa staționară dintre flux și reflux. (< fr. étale) Vezi definitia »
MONOCULTÚRĂ, monoculturi, s. f. 1. Sistem de cultivare a aceleiași plante mai mulți ani în șir pe același teren. 2. Predominare a plantațiilor de un anumit fel, în cadrul unei țări, al unei regiuni etc. – Din fr. monoculture. Vezi definitia »