săvîrșí (-șésc, -ít), vb. – 1. A împlini, a termina. – 2. A executa, a duce la bun sfîrșit. – 3. (Refl.) A deceda, a muri. – Sl. suvrušiti (Miklosich, Slaw. Elem., 47; Tiktin; Pușcariu, Dacor., VIII, 349). – Der. săvîrșenie (var. săvîrșie), s. f. (sfîrșit, terminare); săvîrșitură, s. f. (capăt, termen); desăvîrși, vb. (a termina, a finisa; a perfecționa, a îmbunătăți), din sl. dostoinu › destoinic (după Tiktin și Candrea, din supinul de săvîrșit); desăvîrșit, adj. (perfect, exact; adv., perfect).

Sursa: DER