OPRÉG, oprege, s. n. Fotă (având în partea de sus o platcă țesută, de care atârnă fire groase de lână în diferite culori). [Pl. și: opreguri] – Sb. opreg. Vezi definitia »

(reg.) plantație de pepeni verzi și/sau galbeni, loc de cultivat lubenițe și pepeni (Oltenia) Vezi definitia »

EPISTRATÉG s. m. funcționar-șef al unei epistrategii. (< fr. épistratège) Vezi definitia »

VÍTREG, -Ă, vitregi, -ge, adj. 1. (Despre copii sau părinți, determinând natura rudeniei lor reciproce) Care nu este rudă de sânge, care a devenit rudă printr-o nouă căsătorie a unuia dintre părinți. 2. Fig. Dușman, ostil, vrăjmaș; defavorabil, potrivnic. ♦ Presărat cu obstacole. – Lat. vitricus. Vezi definitia »

REG s.n. (Geol.) Suprafață netedă acoperită cu pietrișuri din deșertul Saharei. [< fr. reg < cuv. arab]. Vezi definitia »