Definita cuvantului sbura
sburá (sbór, sburát), vb. – A se mișca, a pluti în aer. – Mr. azboair, azburare. Lat. *exvǒlāre (Pușcariu 1833; REW 3115; Pascu, I, 49), cf. v. it. svolare. – Der. sbor, s. n. (planare, mișcare în aer); sburatic, adj. (ușor); sburător, adj. (care zboară; s. m., duh rău); sburătoare, s. f. (pasăre); sburătăci (var. sburătăi, sburătui, sburători), vb. (a zbura scurt, a învăța să zboare; a se emancipa, a deveni independent; a alunga păsările; a trage, a azvîrli; a arunca cu pietre sau a lansa alte proiectile); sburătură, s. f. (zbor; așchie, țandără, bulgăre; fragment de obiect care se poate folosi ca proiectil; parte anterioară a tunului).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu sbura
ASIGURÁ, asígur, vb. I. 1. Tranz. A constitui o garanție pentru înfăptuirea unui lucru; a face ca înfăptuirea să fie sigură; a pregăti ceva în mod sigur, durabil; a garanta. 2. Tranz. și refl. A (se) încredința. M-a asigurat vărul meu Iancu... că se pregătește un proiect de biruri (ALECSANDRI). 3. Tranz. și refl. A încheia un contract de asigurare a vieții, a unui bun. – Din a3- + sigur (după fr. assurer). Vezi definitia »
CALANDRÁ vb. I. tr. A trece prin calandru; a presa cu calandrul. [< fr. calandrer]. Vezi definitia »
LEGIFERÁ, legiferez, vb. I. Tranz. A elabora și a adopta o lege; a stabili ceva prin lege. – Din fr. légiférer. Vezi definitia »
ADMIRÁ, admír, vb. I. Tranz. A privi ceva sau pe cineva cu un sentiment de încântare, de stimă etc. – Din fr. admirer, lat. admirari. Vezi definitia »
DESTRUCTURÁ, destructurez, vb. I. Tranz. A desființa structura a ceva. – Des1- + structura. Vezi definitia »