Definita cuvantului sburda
sburdá (-d, -át), vb. – A se zbengui, a se juca. – Var. zburda. Origine necunoscută, probabil expresivă, ca în sbănțui, sbengui, sbrehui etc. Explicațiile incercate pînă acum nu sînt convingătoare: din sl., cf. pol., ceh. burda „pachet, bagaj” (Cihac, II, 328); din lat. exvǒlĭtāre (Geheeb, Jb., IV, 32); din lat. abhorrĭdus (Skok, ZRPh., XLIII, 191; cf. REW 23); de la bord (Giuglea, Dacor., III, 592); din germ. Bürde „încărcătură” (Scriban). Apare din sec. XVII. Der. sburd, s. n. (jucat, zbenguit), rar; sburdăciune, s. f. (nebunie, ștrengărie; desmăț); sburdalnic, adj. (jucăuș, vesel); sburdălnicie, s. f. (jucat, ștrengărie); sburdatic (var. sburdatec), adj. (ștrengar, jucăuș); îmburda, vb. (Trans., a răsturna, a întoarce), pe care Pușcariu, Dacor., III, 838 și DAR îl derivă de la un lat. *imburdāre, din burdus „catîr”.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu sburda
abundá vb. intr. a fi, a se găsi, a avea din belșug. (după fr. abonder, lat. abundare) Vezi definitia »
RETARDÁ vb. intr. 1. a rămâne în urmă; a întârzia. 2. (fig.) a încetini (mișcarea); a frâna, a împiedica. (< fr. retarder, lat. retardare) Vezi definitia »
a da (pe cineva) cu polen expr. (er., eufem.) a lăsa (o femeie) gravidă / însărcinată. Vezi definitia »
ARGOLIDA (ARGOS), reg. istorică în Grecia, în NE Peloponesului. În milen. 2 î. Hr. A. număra înfloritoarele cetăți ca Micene, Tirint, Asine grație cărora apare frecvent menționată în legendele elene și poemele homerice. Denumită astfel după orașul-stat Argos, care a dominat în milen. 1 î. Hr. Vezi definitia »
ABORDÁ, abordez, vb. I. 1. Tranz. A începe să studieze, să trateze o problemă, a începe o discuție. ♦ (Franțuzism) A se apropia de cineva pentru a-i vorbi. 2. Intranz. (Despre nave) A trage la țărm; a acosta. ♦ A se alătura lângă o navă bord la bord (pentru a o ataca). – Fr. aborder. Vezi definitia »