Definita cuvantului scafă
scáfă (-fe), s. f. – 1. (Înv.) Ceașcă, cupă, vas. – 2. (Mold.) Strachină. – 3. Polonic, căuș, vas de lemn. – 4. Hîrcă. – Mr., megl. scafă. Mgr. (gr.) σϰάφη „orice obiect turnat” (Roesler 575; Murnu 49; Diculescu, Elementele, 468), cf. it. scafa „barcă” (REW 7653). – Der. scăfîrlie (var. scăfălie), s. f. (hîrcă, craniu), cu suf. expresiv -îrlă, cf. cocîrlă, ciocîrlie; scăfău, s. n. (polonic de lemn); scăfiță, s. f. (Mold., strachină).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu scafă
CONDRÓZĂ s. f. afecțiune degenerativă a țesutului cartilaginos. (< germ. Chondrosis) Vezi definitia »
MINIATURÍSTICĂ s. f. Artă de a executa miniaturi. ♦ Studiul miniaturilor din manuscrisele vechi. [Pr.:-ni-a-] – Miniatură + suf. -istică. Vezi definitia »
EPIMÓNĂ s. f. comorație (2). (< fr. épimone, gr. epimone) Vezi definitia »
DÚRDĂ, durde, s. f. (Înv. și reg.) Pușcă; flintă. – Et. nec. Vezi definitia »
LUXURIÁNȚĂ s. f. (Rar) Abundență, bogăție. [Pr.: -ri-an-] – Din fr. luxuriance. Vezi definitia »