Definita cuvantului scafă
scáfă (-fe), s. f. – 1. (Înv.) Ceașcă, cupă, vas. – 2. (Mold.) Strachină. – 3. Polonic, căuș, vas de lemn. – 4. Hîrcă. – Mr., megl. scafă. Mgr. (gr.) σϰάφη „orice obiect turnat” (Roesler 575; Murnu 49; Diculescu, Elementele, 468), cf. it. scafa „barcă” (REW 7653). – Der. scăfîrlie (var. scăfălie), s. f. (hîrcă, craniu), cu suf. expresiv -îrlă, cf. cocîrlă, ciocîrlie; scăfău, s. n. (polonic de lemn); scăfiță, s. f. (Mold., strachină).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu scafă
MINICRÓNICĂ s. f. cronichetă; microcronică. (< mini1- + cronică) Vezi definitia »
PERIBLASTÚLĂ s.f. (Biol.) Rezultatul segmentării oului la animalele plurivalente. [Cf. fr. périblastule, engl. periblastula]. Vezi definitia »
a face spume la gură expr. a se enerva, a se înfuria. Vezi definitia »
BEȚIVÁNCĂ, bețivance s.f. peior. Femeie care face abuz de băuturi alcoolice. (bețivan + suf. -că) Vezi definitia »
PRISÁCĂ, prisăci, s. f. Loc unde sunt așezați stupii, unde se cresc albine; totalitatea stupilor aflați pe acest loc; stupină. ♦ (Cu sens colectiv) Albinele dintr-o stupină. – Et. nec. Vezi definitia »