Definita cuvantului scăpăra
scăpărá (-ápăr, -át), vb. – 1. A scoate foc din cremene. – 2. A scoate scîntei. – 3. A străluci, a sclipi scurt. – Mr. ascapir, ascăpirare, megl. scapir, scăpirari. Origine îndoielnică. Ar putea fi lat. *excapŭlāre „a pune în libertate”, cf. it. scapolare „a elibera” (REW 2955) și de aici ngr. σϰαπουλίξω, sb. skapulati, cu același sens, cf. calabr. scapulare „a elibera”. Semantismul este ușor de explicat, deși a scăpăra este la propriu „a scoate scîntei”. Totuși, fonetismul din dialecte se opune acestei ipoteze. Celelalte explicații sînt insuficiente: din gr. στράπτειν „a face raze” (Cihac, II, 695); din lat. caperāre „a se încreți” (Tiktin; cf. împotrivă REW 1624b); pus în legătură cu alb. škrep (Meyer 408; Philippide, I, 265; Rosetti, II, 122). Der. scăpărămînt, s. n. (ceea ce e necesar pentru a face foc), se folosește mai ales la pl.; scăpărător, adj. (fulgerător); scăpărătoare, s. f. (cremene, amnar); scăpărătură, s. f. (sclipire, scînteiere, licărire).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu scăpăra
ÎNCARCERÁ, încarcerez, vb. I. Tranz. A băga pe cineva la carceră; p. ext. a întemnița. – Din lat. incarcerare, fr. incarcérer. Vezi definitia »
ALOMPRA (ALAUNGPAYA) (1714-1760), om politic birmanez. A întemeiat dinastia birmană (c. 1752), eliberînd și unind teritoriile birmane. Vezi definitia »
AUTOCONCURÁ vb. I. refl. A se concura pe sine însuși. [<auto1- + concura]. Vezi definitia »
GIRÁ vb. I. tr. a garanta printr-un gir (1). ◊ a garanta pentru cinstea, acțiunile cuiva. II. refl., intr. (despre vânt) a(-și)schimba treptat direcția de la dreapta spre stânga; a se roti. ◊ (despre nave) a se roti în jurul unei ancore sau geamanduri sub acțiunea vântului ori a curentului de maree. ◊ a se îndepărta de la drumul stabilit. (< it. girare) Vezi definitia »
CAPTURÁ vb. I. tr. A prinde, a lua prizonier; a pune mâna pe materiale de luptă aparținând inamicului. ♦ A prinde un răufăcător. ♦ A prinde în capcană un animal sălbatic. [< fr. capturer]. Vezi definitia »