Definita cuvantului scăpăta
scăpătá (-ápăt, -át), vb. – 1. A descrește, a se micșora, a se împuțina. – 2. A luneca în jos, a coborî. – 3. A apune, a asfinți. – 4. A scoborî, a descinde. – 5. A cădea, a se nărui. – Mr. ascapit, ascăpitare, megl. dăscapit, dăscăpitari, scapitari „a depăși un nivel”. Lat. exacapĭtāre (Pușcariu 273; REW 1635; Pascu, I, 56; Spitzer, Mitt. Wien, 324), cf. căpăta, și it. scapitare „a pierde” › ngr. σϰαπετίξω „a se întuneca”, v. fr. deschater ‹ *discapĭtāre (cf. megl.) prov. descapter „a se întuneca”, alb. skupëtoń. Semantismul pare să se explice pornind de la sensul de „a ajunge la ceva”, propriu it. (it. scapitare este la fel ca capitar male). – Der. scăpătăciune, s. f. (decadență, mizerie); scăpătat, s. n. (apusul soarelui; crepuscul), cf. mr. scăpitată „apus”. Scopot, s. n. (rată, înghițitură), cuvînt din Trans., pare să aibă aceeași proveniență.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu scăpăta
gătá (= găti) vb., ind. prez. pers. 1 gătéz (gat) Vezi definitia »
INTERPRETÁ, interpretez, vb. I. Tranz. 1. A da un anumit înțeles, o anumită semnificație unui lucru; spec. a comenta și a explica un text (vechi). 2. A reda prin mijloace adecvate conținutul unei opere muzicale, dramatice, literare etc.; a juca un rol într-o piesă, într-un film etc., a executa o bucată muzicală. – Din fr. interpréter, lat. interpretari. Vezi definitia »
DECOLETÁ vb. I. tr. 1. A prelucra (la strung) un material care are formă de bară, în piese care atunci când sunt gata sunt tăiate succesiv din aceasta. 2. A tăia coletul2 și frunzele (la rădăcinoase). [< fr. décolleter]. Vezi definitia »
probitá s.f. (înv.) cinste, onestitate, integritate. Vezi definitia »
LÉPTA s.f. Monedă divizionară în Grecia, a suta parte dintr-o drahmă, v. lepton. (cf. lepton; cf. engl., fr. lepta) [și AHDEL] Vezi definitia »