GNÁIS, gnaisuri, s. n. Rocă metamorfică compusă din cuarț, feldspat și mică. – Din germ. Gneiss, fr. gneiss. Vezi definitia »

MIOZÓTIS s.m. Plantă erbacee cu flori mici, albastre, roșii și albe, care crește în pădurile de munte; (pop.) nu-mă-uita. [Pron. mi-o-, var. miosotis, miozot s.m. / < fr. myosotis, cf. lat., gr. myosotis < gr. mys, myos – șoarece, ous, otos – ureche]. Vezi definitia »

CAÍS, caiși, s. m. Arbore originar din Asia, cultivat pentru fructele sale (Prunus armeniaca). – Ngr. kaisi. Vezi definitia »

PARADÍS, paradisuri, s. n. Grădina raiului în care, potrivit credințelor religioase, au trăit Adam și Eva până la păcatul originar și în care ajung după moarte sufletele oamenilor fără păcate; rai¹; eden. ◊ Loc. adj. De paradis = splendid, minunat. ♦ (Adesea fig.) Loc plăcut, minunat, splendid; priveliște încântătoare; ceea ce desfată privirea sau sufletul; fericire supremă. – Din fr. paradis, germ. Paradies. Vezi definitia »

CAÚLIS s.n. (Bot.) Tulpina plantelor. [Pron. ca-u-. / < lat. caulis]. Vezi definitia »