Definita cuvantului scîlcia
scîlciá (-iéz, -át), vb. – 1. A strica ștaifurile. – 2. A strica, a desfigura, a strîmba. – 3. (Trans.) A scutura. – Var. (Trans., Olt.) scălcia, scîlcii. Var. a lui stîlci „a strica”, pornind de la pronunția primitivă, conformă sl., *stlci sau *stlîci: schimbarea lui stl › scl este normală, cf. sclifosi. Der. din sl. sŭklŭciti „a încreți” (Cihac, II, 723, cf. cîlți), din lat. calcāre (Tiktin), de la un *calce „călcîi” ‹ lat. calcem (Candrea) sau din bg. izkulčam „a se deplasa rapid” (Pușcariu, Dacor., III, 689), nu este probabilă și nu explică der. Sensul 3 ar putea fi efectul unei confuzii cu sgîlțîi. Der. scîlcea (var. scîlcează, scălcează), s. f. (lemn cu care se bate țesătura în război, pentru a o îndesi; lopată; unealtă de pescuit).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu scîlcia
ALINIÁ vb. I tr., refl. A (se) așeza în linie dreaptă. ♦ tr. A îndrepta traseul unei străzi. [Pron. -ni-a, ger. -iind, var. alinea vb. I. / < linie, după fr. aligner]. Vezi definitia »
ATROFIÁ vb. refl. a suferi o atrofie; a-și pierde vitalitatea, vigoarea; a se degenera. (< fr. atrophier) Vezi definitia »
CONTRARIÁ, contrariez, vb. I. Tranz. A supăra sau a surprinde pe cineva în mod neplăcut, făcând sau spunându-i ceva care se opune convingerilor, intențiilor sau dorințelor sale. [Pr.: -ri-a] – Din fr. contrarier. Vezi definitia »
CAROIÁ, caroiez, vb. I. Tranz. A aplica un caroiaj pe o hartă topografică, pe un plan etc. [Pr.: -ro-ia] – Din fr. carroyer. Vezi definitia »
REAUDIÁ vb. I. tr. A audia din nou, a supune unui nou interogatoriu. [Pron. re-a-u-di-a, p.i. -iez, 3,6 -iază, ger. -iind. / < re- + audia]. Vezi definitia »