comoáră (comóri), s. f. – 1. (Înv.) Vizuină, bîrlog, ascunzătoare. – 2. Grămadă de bani sau de obiecte de preț îngropată în pămînt sau ascunsă. – 3. Tezaur. – 4. Mină, sursă, izvor. – 5. Steaua Polux. Sl. komora „tezaur public”, din sl. komara „încăpere”, și acesta din lat. camera sau din ngr. ϰαµάρα (Miklosich, Fremdw., 99; Miklosich, Lexicon, 299; Cihac, II, 71; Conev 81; DAR); cf. sb. komòra, cr., slov., ceh., pol., rut., rus. komora „tezaur public”. Cf. și cămară, chimir, comarnic. – Der. comornic, s. m. (înv., cămăraș al regelui Poloniei), din pol. komornik. Vezi definitia »

TRÁMĂ, trame, s. f. Fir de mătase, relativ gros și afânat, întrebuințat în urzeala sau în bătătura unor țesături. ♦ Fig. Intrigă a unei opere literare. ♦ Fig. (Livr.) Plan ascuns, intrigă, complot. – Din fr. trame, lat. trama. Vezi definitia »

BORSÉTĂ s. f. 1. geantă bărbătească mică pentru acte, documente etc. 2. geantă de damă. (< it. borsetta) Vezi definitia »

ESTERÁZĂ s. f. enzimă care produce hidroliza esterilor. (< fr. estérase) Vezi definitia »

SÓNDĂ, sonde, s. f. 1. Gaură cilindrică forată în interiorul scoarței pământului în vederea exploatării unui zăcământ de hidrocarburi fluide, a explorării unor straturi etc. ♦ Instalație situată deasupra unei sonde (1). 2. Aparat care servește la extragerea unei mici cantități dintr-un material compact sau granulat (pământ, ciment, nisip etc.). ♦ Burghiu mare, acționat mecanic, cu care se fac foraje în sol (în scopul de a-l explora și a cunoaște natura straturilor). 3. Instrument chirurgical în formă de tub cilindric de metal, de cauciuc etc. care servește la explorarea sau la evacuarea unor canale sau cavități din organism ori la drenarea plăgilor. 4. Instrument cu ajutorul căruia se efectuează diferite observații hidrometrice ca măsurarea adâncimii unei ape, recoltarea de probe de pe fundul apelor etc. 5. Dispozitiv sensibil, asociat unui aparat de măsură, care poate fi plasat în diferite puncte din spațiu pentru exploatarea unui câmp fizic. 6. (În sintagmele) Balon-sondă = balon prevăzut cu aparate de observație, care se lansează în atmosferă pentru diferite cercetări științifice. Sondă spațială = satelit artificial sau vehicul spațial fără oameni, lansat în spațiul cosmic pentru cercetarea lui directă. 7. Pahar lunguieț și subțire, mai îngust în partea de jos. – Din fr. sonde. Vezi definitia »