Definita cuvantului scînteie
scîntéie (-i), s. f. – Particulă incandescentă care sare din foc; licăr. – Mr. scînteal’e. Lat. scintilla, prin intermediul unei forme ipotetice *scantilia (Pușcariu 1533; Pascu, Beiträge, 12; Philippide, II, 653; cf. REW 7220 și Graur, BL, V, 113), care a fost explicat printr-o anumită contaminare sau analogie cu excandĕre (Pușcariu) sau cu alb. skendilje (Densusianu, Rom., XXXIII, 285). Lat. *scinta, forma primitivă a lui scintilla (Cihac, I, 244), pare îndoielnică. Scant- în loc de scint- nu pare greu de admis, cf. formele paralele scĭndŭla-scandŭla, sĭlvatĭcus-salvatĭcus, serica-*sarica etc. Der. scînteia, vb. (a scoate scîntei; a luci, a străluci); scînteiuță, s. f. (focșor, văcariță, Anagallis arvensis; bănuț, Bellus perennis; plante, Gagea arvensis, Gagea pratensis); scînteioară, s. f. (focșor, văcariță).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu scînteie
EURICEFALÍE s.f. (Med.) Malformație constând din existența unui craniu neobișnuit de larg. [Gen. -iei. / < fr. eurycéphalie, cf. gr. eurys – larg, kephale – cap]. Vezi definitia »
DIASTEMOMETRÍE s. f. ansamblu de procedee și metode pentru măsurarea indirectă a distanțelor cu ajutorul telemetrelor și tahimetrelor. (< fr. diastémométrie) Vezi definitia »
OSOLOGÍE s.f. (Biol.) Studiul lichidelor corpului. [Et. incertă]. Vezi definitia »
INVÁZIE s. f. 1. pătrundere pe teritoriul unui stat a forțelor armate aparținând altui stat. 2. perioadă de început în bolile infecțioase. 3. năpădire, năvălire; revărsare puternică. (< fr. invasion, lat. invasio) Vezi definitia »
DIVINÁȚIE s.f. (Liv.) Pretinsă putere de a prezice viitorul. [Gen. -iei, var. devinație s.f. / cf. fr. divination, lat. divinatio]. Vezi definitia »