Definita cuvantului scîrț
scîrț, interj. – Imită hîrșîitul sau pîrîitul. – Var. scîrță. Creație expresivă, cf. pîrț. – Der. scîrțîi (var. scîrții, Banat (s)cîrțăi; mr. cărținescu, cărținire), vb. (a pîrîi, a trosni, a scrîșni; a rîcîi), cf. bg. (s)kărcam (Conev 95), ceh. skŕećeti, ngr. ϰριτσανίζω (› mr.), it. scricciolare, germ. kratzen; cherțăni, vb. (a țipa); scîrțîială (var. scîrțîitură), s. f. (faptul de a scîrțîi, zgomot ascuțit); scîrțîitoare, s. f. (duruitoare, huruitoare).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu scîrț
podgálț s.n. (înv.) un fel de cravată. Vezi definitia »
valț (-țuri), s. n. – Sul, cilindru, mai ales al mașinii tipografice. Germ. Walze. Vezi definitia »
GLUMÉȚ, -EÁȚĂ, glumeți, -e, adj. (Despre oameni) Care face multe glume, căruia îi place să facă glume; vesel, poznaș, hâtru. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor, întâmplări, glume etc.) Care provoacă râsul; hazliu. – Din bg. glumec. Vezi definitia »
stegúț, stegúțe, s.n. (reg.) steag mic, steguleț. Vezi definitia »
DRĂGULÉȚ, drăguleți, adj. (Pop.) Diminutiv al lui drag; p. ext. drăgălaș. – Drag + suf. -uleț. Vezi definitia »