Definita cuvantului scoabă
scoábă (-be), s. f. – 1. Nișă, firidă. – 2. Adîncitură, zănoagă. – 3. Daltă, cosor. – 4. Gură de broască la ușă, belciug, parte de broască în care intră zăvorul. – 5. Cîrlig, crampon. – 6. (Arg.) Brici de bărbierit. Sl. skoba (Miklosich, Slaw. Elem., 44; Cihac, II, 332; Conev 63), cf. bg. skob, sb., slov., rus. skoba, mag. szkaba. – Der. scobi, vb. (a găuri, a săpa; a goli, a curăța; a decolta; a grava, a sculpta; refl., a-și curăța nările, dinții, urechile; refl., a se scărpina în cap); scobitoare, s. f. (bețișor de scobit în dinți; Arg., baston; bețișor de curățat pipa); scobitură, s. f. (gaură); scobîrli (var. Banat scorbeli), vb. (a scurma, a scormoni); scob, s. n. (canal prin care trece măcinișul), probabil prin confuzie cu scos. Cf. scofală.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu scoabă
PÚȚĂ, púțe, s. f. (Vulgar) 1. (În limbajul copiilor) Penis. 2. Mucos, țângău. (macedorom. și meglenorom. puță, istrorom. puțę; < produs expresiv, aparținător fam. piț-, care indică un obiect de dimensiuni reduse (cf. pipiric, pițigoi, pitic, puțin) și care, după toate probabilitățile, pare să descindă din lat. cf. praepūtium (= prepuț), sălăpūtium (= mormoloc, copil mic), care indică existența unui *pūtium (= mic), cf. de asemenea putus și pittinus, pissinus; lat. *pūtium a fost deja postulat de către P. Papahagi; celelalte explicații nu sunt suficiente: a. din cr. puca < it. pulcella, b. din pol., ceh. pica (= vulvă), c. dintr-un lat. *pupucea, d. dintr-un lat. *pubucea < pubes, e. dintr-un lat. *putea < putus, f. din lat. potta (= labie, buză) g. preindoeurop.) Vezi definitia »
BREVILOCVÉNȚĂ s.f. Vorbire scurtă; brahilogie. [< germ. Breviloquenz, cf. lat. brevis – scurt, eloquentia – elocvență]. Vezi definitia »
CÓPULĂ s. f. 1. verb copulativ. 2. (log.) cuvânt care face legătura între subiect și predicat. (< fr. copule, lat. copula) Vezi definitia »
OCEANÍDĂ, oceanide, s. f. Nimfă a mării, în mitologia greacă. – Din fr. océanide. Vezi definitia »
BURUIÁNĂ, buruieni, s. f. (Pop.) Nume pentru diverse plante erbacee necultivate (afară de iarbă), care dăunează semănăturilor când cresc printre ele. ◊ Buruiană de leac = plantă medicinală. ♦ Nume dat unor plante necultivate comestibile. [Pl. și: buruiene. – Var.: buruián s. n.] – Bg., sb. burjan. Vezi definitia »