Definita cuvantului scorbură
scórbură (-ri), s. f. – 1. Scobitură în trunchiul unui arbore. – 2. Cavitate, gaură, văgăună. – Var. scorboră. Mr. scrobu. Lat. scrobis, printr-o metateză *scorbis (Pușcariu 1561; REW 7747); cf. it. scroba „groapă” (Battisti, V, 3426); finala se explică, printr-un dim. latin *scorbŭla (Candrea, Éléments, 44; Pascu, Beiträge, 12; Bogrea, Dacor., I, 257; Candrea), sau mai bine printr-un rezultat rom. *scorb, pl. scorburi, cu sing. analogic (Tiktin; Byck-Graur 29). Der. din corbis, prin intermediul unui dim. corbula (Giuglea, LL, II, 24) sau al unei rădăcini preromanice *karabo- „scorbitură” (Hubschmidt, Praeromanica, Berna 1949, 93) pare îndoielnică.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu scorbură
BÂIGUIÁLĂ, bâiguieli, s. f. Faptul de a (se) bâigui; vorbe fără șir, fără înțeles. Vezi definitia »
ROCÁRNIȚĂ, rocarnițe, s. f. Cerc de oțel sau de parâmă care servește la ridicarea pânzelor unei nave de-a lungul catargului. – Et. nec. Cf. germ. Rackring. Vezi definitia »
AFUMĂTÚRĂ, afumături, s. f. Produs alimentar conservat cu ajutorul fumului; p. ext. carne afumată. – Afuma + suf. -ătură. Vezi definitia »
NARCÓZĂ s.f. Anestezie generală profundă, cu somn lipsit de reflexe, provocată de un narcotic și practicată mai ales în operații. [< fr. narcose, cf. gr. narkosis – toropeală]. Vezi definitia »
GÂTUITÚRĂ, gâtuituri, s. f. Parte, zonă, porțiune mai îngustă din ceva. [Pr.: -tu-i-] – Gâtui + suf. -tură. Vezi definitia »