Definita cuvantului scorbură
scórbură (-ri), s. f. – 1. Scobitură în trunchiul unui arbore. – 2. Cavitate, gaură, văgăună. – Var. scorboră. Mr. scrobu. Lat. scrobis, printr-o metateză *scorbis (Pușcariu 1561; REW 7747); cf. it. scroba „groapă” (Battisti, V, 3426); finala se explică, printr-un dim. latin *scorbŭla (Candrea, Éléments, 44; Pascu, Beiträge, 12; Bogrea, Dacor., I, 257; Candrea), sau mai bine printr-un rezultat rom. *scorb, pl. scorburi, cu sing. analogic (Tiktin; Byck-Graur 29). Der. din corbis, prin intermediul unui dim. corbula (Giuglea, LL, II, 24) sau al unei rădăcini preromanice *karabo- „scorbitură” (Hubschmidt, Praeromanica, Berna 1949, 93) pare îndoielnică.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu scorbură
ARGIRÓZĂ s. f. 1. sulfură naturală de argint; argentit. 2. argirie. (< fr. argyrose) Vezi definitia »
CIVADIÉRĂ s. f. 1. velier din sec. XV cu vele triunghiulare la bompres. 2. velă pătrată prinsă sub bompres. (< it. civadiera) Vezi definitia »
LÉUCĂ, leuci, s. f. Parte a carului formată dintr-un lemn încovoiat, cu un capăt îmbucat în osie și cu celălalt prins de loitră, spre a o sprijini. ◊ Expr. A fi lovit (sau bătut, pălit, trăsnit) cu leuca (în cap) = a) a fi zăpăcit, prostănac, idiot; b) a fi beat. – Din bg. levka. Vezi definitia »
SARCOLÉMĂ s.f. Membrană periferică a fibrelor musculare striate. [< fr. sarcolemme, cf. gr. sarx – mușchi, lemma – teacă]. Vezi definitia »
pitoáșcă, pitoáște, s.f. (reg.) 1. specie de ciupercă comestibilă, înrudită cu mânătarca; pitarcă. 2. femeie scundă și grasă. 3. obiect scurt și gros. Vezi definitia »