Definita cuvantului scorușă
scorúșă (-e), s. f. – Fruct comestibil roșu, brun sau galben, ca o cireașă. Sl. (sb., cr., slov.) oskoruša (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 333), cf. bg. skoruša, văskruša, rut. skoruš. – Der. scoruș, s. m. (sorb, Sorbus domestica), a cărui legătură cu lat. scoruscius ‹ scoruscus (Philippide, ZRPh., XXXI, 308; Pascu, I, 90) este improbabilă.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu scorușă
ÁULĂ, aule, s. f. 1. Sală mare într-o clădire publică, destinată festivităților. 2. (În orânduirea feudală) Curte domnească sau împărătească. [Pr.: a-u-] – Lat. lit. aula. Vezi definitia »
din spate regină, din față ruină expr. v. din spate liceu, din față muzeu. Vezi definitia »
HÂRÂIÁLĂ, hârâieli, s. f. Zgomot răgușit și hârâitor, produs de o respirație grea; hârcâială, hârcâit, hârâitură; tuse (din piept). [Pr.: -râ-ia-] – Hârâi + suf. -eală. Vezi definitia »
SECUNDIPÁRĂ adj., s.f. (Femeie) care naște a doua oară. [< fr. secondipare]. Vezi definitia »
pláșcă1, plăști, s.f. (reg.) 1. un fel de plasă de pescuit, asemănătoare cu prostovolul. 2. plantă cu frunzele crețe; crețișoară, tășculiță. 3. (înv.) pelerină lungă, mantie, hlamidă; veșmânt lung. 4. (înv.) platoșă. 5. bandaj, pansament; cataplasmă. 6. acoperișul casei. 7. loc în care se păstrează nutrețul pentru vite. 8. obiect care servește la susținerea fagurilor. 9. (înv.) praștie de aruncat pietre. Vezi definitia »