CARÁTĂ s. f. v. carat. Vezi definitia »

RADIOREZISTÉNȚĂ s. f. reacție a organismului sau a țesuturilor vii față de radiațiile ionizante. (< fr. radiorésistance) Vezi definitia »

SUPRAFÁȚĂ s.f. 1. Față, parte exterioară a unui corp. 2. Întindere delimitată (de teren, de pădure) etc. ♦ (Geom.) Arie limitată de o linie închisă, măsurată în unități de măsură speciale. [< supra- + față, după fr. surface]. Vezi definitia »

MANDOLÍNĂ, mandoline, s. f. Instrument muzical alcătuit dintr-o cutie de rezonanță boltită și din patru coarde metalice duble, care se pun în vibrație prin atingere cu o pană (de celuloid) sau prin ciupire. – Din fr. mandoline. Cf. it. mandolina, germ. Mandoline. Vezi definitia »

zacherlínă (înv.) s. f., g.-d. art. zacherlínei Vezi definitia »