CURÚL, -Ă, curuli, -e, adj. (În sintagmele) Scaun curul = scaun de onoare, incrustat cu fildeș, pe care stăteau consulul și înalții magistrați romani. Magistratură curulă = magistratură care dădea dreptul la un scaun curul. Edil curul = magistrat din vechea Romă, care se ocupa cu construcțiile. – Din lat. curulus, fr. curule. Vezi definitia »

rezultatul integrarii functiilor mentale si motrice sub efectul maturizarii sistemului neros, rezultat ce vizeaza raportul subiectului cu propriul sau corp. Vezi definitia »

CIUL, -Ă, ciuli, -e, adj. (Reg.; despre animale) Care are urechile anormal de mici; care are urechile sfâșiate, rupte; căruia îi lipsește o ureche sau ambele urechi, un corn sau ambele coarne. – Et. nec. Vezi definitia »

obiectul care intra in pizda !!! ..s'n cur cate odata...dar...cel mai mult in gura :))) Vezi definitia »

fundamentul unui popor. Vezi definitia »