Definita cuvantului sculă
scúlă (-le), s. f. – 1. Bijuterie, giuvaier. – 2. (Pl.) Lucruri, obiecte, catrafuse. – 3. Instrument, unealtă, ustensilă. – 4. Organ sexual masculin. Origine incertă. Pare a fi ngr. σϰόλη „festiv”, cf. ngr. σϰουλαρίϰι „cercei”. Legătura cu gr. σϰῦλον, eol. *σϰύλλον „deposedare” (Diculescu, Elementele, 469), sau cu scul (Scriban) nu este convingătoare.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu sculă
vrájbă (-ắjbi), s. f. – Discordie, dușmănie, ură, conflict, gîlceavă. – Var. vrajmă. Sl. vražĭda (Miklosich, Slaw. Elem., 17; Cihac, II, 464; Tiktin; Conev 99), pentru schimbul de suf., cf. ceh. vražba, pol. wrožba. – Der. (în)vrăjbi, vb. (a dușmăni); (în)vrăjbitor, adj. (instigator, ațîțător); vrăjbie, s. f. (discordie; răzbunare), înv.; vrăjmaș, s. m. (dușman; adj., ostil), de la var. (după Tiktin, în loc de *vrăjbnaș; după Candrea, în loc de *vrajbăn ‹ sl. vražĭdĭbĭnŭ); vrăjmășesc, adj. (ostil); vrăjmășește, adv. (dușmănește, cu ostilitate); vrăjmăși (var. învrăjmăși, înv. vrăjmășui), vb. (a dușmăni, a face gîlceavă); vrăjmășie, s. f. (dușmănie). Vezi definitia »
ștircuiálă s.f. (reg.) zdrobire a strugurilor cu știrea (cu mustuitorul). Vezi definitia »
CAMPANÉLĂ s.f. (Italienism) Clopoțel. [Cf. it. campanella, fr. campanelle < lat.t. campanella]. Vezi definitia »
ARHIVÓLTĂ s.f. (Arhit.) Ornament plastic la partea de sus a unei arcade. [< fr. archivolte, it. archivolto < lat. arcus – arc, volutus – înfășurat]. Vezi definitia »
CURBÚRĂ s.f. Îndoitură în formă de arc, arcuire; loc unde se află o îndoitură. [< fr. courbure]. Vezi definitia »