ZBILȚ, zbílțuri, s. n. ~ (creație onomatopeică, care presupune ideea unei mișcări dezordonate ca cea a unei păsări sau a unui animal care se zbate pentru a se elibera dintr-o cursă; relația semantică este aceeași ca a interj. smâc cu subst. smâc = laț; pentru explicarea fonetică a interj. imitative *bâlț sau *bilț, cf. bâț, zgâlț, (go)gâlț, hâlț(a), etc.; unica explicație a etimologiei acestui cuvânt care s-a încercat să se facă până acum (din magh. bélc = cocean) este puțin probabilă) Vezi definitia »

năpláț (-ți), s. m. – (Banat, Olt.) Obadă. Bg. naplat, sb. naplatak (Tiktin; Conev 70). Vezi definitia »

GRUIÉȚ, gruiețe, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui grui. [Pr.: gru-ieț] – Grui + suf. -eț. Vezi definitia »

CLEANȚ, cleanțuri, s. n. (Reg.) Stâncă prăpăstioasă; colț de stâncă. – Sb. klanac. Vezi definitia »

ȘĂLÚȚ, șăluțe, s. n. Diminutiv al lui șal. Vezi definitia »