Definita cuvantului ședea
ședeá (-d, șezút), vb. – 1. A fi așezat, a ocupa un loc, a sta. – 2. A se așeza, a lua loc, a se pune. – 3. A se instala, a trăi, a locui. – 4. A sta, a rămîne, a se stabili pentru un timp. – 5. A sta liniștit, a se odihni, a se reface. – 6. A fi inactiv, a sta cu mîinile încrucișate. – 7. A conveni, a se potrivi. – 8. A se așeza bine sau rău, a se adapta. – Mr. șed, șidzui, șideare; megl. șǒd, șădzui, șăderi, istr. șed, șezut. Lat. sēdēre (Pușcariu 1576; REW 7780), cf. it. sedere, prov. sezer, fr. seoir, cat. seure, sp., port. seer. Deși este clar diferit de a sta, se confundă vulgar cu el, cf. stai jos (corect șezi), ostenită de lunga ședere în picioare (I. Teodoreanu). Se conjugă șed › (șez), șezi, șade (Mold. șede), să șadă (› să șază). Cf. așeza, șes. Der. cuședea, vb. (a conveni, a sta), cu cu- expresiv (Philippide, ZRPh., XXXI, 308; DAR); ședere, s. f. (oprire, rămînere, rezidență); ședință, s. f., din fr. séance adaptat la ședea; șezător, adj. (locuitor, rezident); șezătoare, s. f. (petrecere, serată, adunare); șezut, s. n. (rezidență, domiciliu; sediu; dos, fund), mr. șidzut. Der. neol. sedentar, adj., din fr. sédentaire; sediment, s. n.; sedimenta, vb., din fr. sédimenter; sediu, s. n., din it. sede, cf. asediu; sesiune, s. f., din lat. sessionem (sec. XIX).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ședea
VERIGEÁ, verigele, s. f. (Pop.) Veriguță. – Verigă + suf. -ea. Vezi definitia »
a gini marginea expr. (intl.) a observa, a remarca, a băga de seamă. Vezi definitia »
nafeá (naféle), s. f. – Piele scoasă de pe burta unui animal. Tc. (per.) nafa (Șeineanu, II, 267; Lokotsch 1531), cf. sb. nafa. Vezi definitia »
Externalizarea se referă la transferul integral sau parțial al funcțiilor unei organizații unui partener extern; este foarte des întâlnită în subcontractarea activităților ce nu sunt considerate strategice și esențiale respectivei organizații, ce nu fac parte din sfera activităților principale. Vezi definitia »
licheá (lichéle) s. f. – Pungaș, ticălos, șmecher. – Mr. liche. Tc. (per.) leke „murdărie” (Șeineanu, III, 78, Meyer 239; Lokotsch 1292), cf. ngr. λεϰές, alb. likje, bg. leké. – Der. lichelism, s. n. (ticăloșie). Vezi definitia »