ELIBERATÓR, -OÁRE adj. (adesea s.) Care eliberează; dezrobitor. [< elibera + -tor]. Vezi definitia »

AMÓR, amoruri, s. n. Iubire, dragoste. ♦ (Concr.) Iubit. 2 (Livresc) Atașament, afecțiune. ◊ Amor propriu = prețuire (uneori exagerată) a propriilor sale calități, îmbinată cu susceptibilitatea față de părerea altora despre sine. – It. amore (lat. lit. amor). Vezi definitia »

FĂLITÓR, -OÁRE, fălitori, -oare, adj., s. m. și f. (Înv.) (Persoană) care lingușește, (om) lingușitor. – Făli + suf. -tor. Vezi definitia »

POLIFLÓR, -Ă adj. (Despre miere) Care provine de la mai multe specii de flori. [< fr. polyflore, cf. gr. polys – numeros, lat. flos – floare]. Vezi definitia »

TUIÓR s. n. remorcher care se deplasează de-a lungul unui lanț sau al unui cablu întins pe fundul apei. (< fr. toueur) Vezi definitia »