Definita cuvantului selbă
sélbă (-be), s. f. – Pădure tînără. – Var. silvă. It. selva. Cultism din epoca romantică, fără întrebuințare. Var., direct din lat. – Der. silvic, adj.; silvic, s. m.; silvicultură, s. f., din fr.; silvicultor, s. m., din fr.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu selbă
țerúză, țerúze, s.f. (reg.) creion. Vezi definitia »
SIGNATÚRĂ s.f. 1. Semn pus pe prima pagină a fiecărei coli de tipar a unei cărți, care ușurează legătorului numerotarea colilor. 2. Mic șanț tăiat în blocul unei litere, care înlesnește zețarului recunoașterea poziției ei. [< fr. signature]. Vezi definitia »
pojárniță, pojárnițe, s.f. 1. (pop.) sunătoare, pojar, pojarnică, pojărnică. 2. (înv. și reg.) loc pe care a fost un foc mare, un incendiu; morman de jeratic. 3. (reg.) epidemie de pojar. Vezi definitia »
ETILÉNĂ s. f. etenă. (< fr. éthylène) Vezi definitia »
FUSARÓLĂ s. f. (arhit.) element decorativ în relief, alcătuit dintr-un șir de boabe alungite. (< fr. fusarolle) Vezi definitia »