Definita cuvantului selbă
sélbă (-be), s. f. – Pădure tînără. – Var. silvă. It. selva. Cultism din epoca romantică, fără întrebuințare. Var., direct din lat. – Der. silvic, adj.; silvic, s. m.; silvicultură, s. f., din fr.; silvicultor, s. m., din fr.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu selbă
DACÍTĂ s.f. Exploziv întrebuințat în mine, datorită calității sale de a nu aprinde grizuul. [< fr. dacite]. Vezi definitia »
ÁFTĂ s. f. ulcerație superficială, dureroasă, pe mucoasa bucală. (< fr., gr. aphte) Vezi definitia »
taie-fúgă s.m. (pop.; înv.) om fricos. Vezi definitia »
DESCOPÉRTĂ s.f. (Tehn.) Lucrare pregătitoare în cariere prin care se îndepărtează stratul de pământ aflat deasupra zăcământului. [Cf. it. discoperta, fr. découverte]. Vezi definitia »
CRÁTIȚĂ, cratițe, s. f. Vas de bucătărie din tablă smălțuită, din aluminiu, din pământ etc., de formă rotundă, de obicei cu marginea de sus răsfrântă, cu două toarte, care servește pentru fiert sau prăjit mâncarea. ♦ Conținutul acestui vas. – Et. nec. Vezi definitia »