Definita cuvantului semăna
semăná (-eámăn, -át), vb. – 1. A însămînța. – 2. A împrăștia, a risipi. – 3. A răspîndi, a propaga. – Var. Mold. sămăna. Mr. seamîn, siminare, megl. sęmin(are), istr. semiru. Lat. sēmĭnāre (Pușcariu 1505; REW 7807), cf. it. seminare, prov. semenar, fr. semer, sp. sembrar, port. semear. – Der. semănat, s. n. (insămînțare; obicei folcloric de Anul Nou care constă în a arunca înspre oameni grîu sau orez, în semn de abundență); semănător, s. m. (muncitor agricol care seamănă); semănătoare, s. f. (femeie care seamănă, mașină agricolă care seamănă); semănătură, s. f. (însămînțare, loc semănat). – Cf. sămînță.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu semăna
persoana care practica masturbarea Vezi definitia »
GIMCÁNA s. f. întrecere automobilistică sau motociclistă care obligă pe participanți să treacă obstacolele improvizate sau probe bizare. (< engl., fr. gymkhana, it. gimcana) Vezi definitia »
REÎNSCĂUNÁ, reînscăunéz, vb. I. Refl. și tranz. (Înv.) A (se) înscăuna din nou. [Pr.: -scă-u-] – Re1- + înscăuna. Vezi definitia »
îmbonghiná vb. I (reg.) a azvârli un obiect astfel încât să cadă cu capul în pământ. Vezi definitia »
DRENÁ vb. tr. 1. a usca prin drenuri un teren mlăștinos. 2. a scurge puroiul dintr-o rană printr-un dren. (< fr. drainer) Vezi definitia »