Definita cuvantului senic
seníc (-ce), s. n. – 1. Pînză în care se prepară cenușa pentru leșie. – 2. Cîrpă, bucată de pînză. – Var. selnic. Origine îndoielnică. Cum servește la înălbirea rufelor, ar veni din sineli „a albi rufele cu amidon”, bg. sinjă, cf. sineală. Se folosește în Olt. Legătura cu bg. sĭennik „umbrar” (Scriban) pare dubioasă.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu senic
HIPIÁTRIC, Ă adj. Referitor la hipiatrie. [Pron. -pi-a-. / < fr. hippiatrique]. Vezi definitia »
ISTÉRIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de isterie. (< fr. hystérique, it. isterico) Vezi definitia »
OFIOLÓGIC, -Ă, ofiologici, -ce, adj. Referitor la ofiologie, de ofiologie. [Pr.: -fi-o-] – Din fr. ophiologique. Vezi definitia »
PARTÍNIC, -Ă adj. Care reprezintă și luptă pentru interesele unui partid; în conformitate cu spiritul, ideologia și programul acestui partid. [Cf. rus. partiinâi]. Vezi definitia »
MUSÓNIC, -Ă, musonici, -ce, adj. Referitor la muson, al musonilor; legat de muson. – Muson + suf. -ic. Vezi definitia »