PONCÍF, poncifuri, s. n. Idee, afirmație banală, loc comun. – Din fr. poncif. Vezi definitia »

TARÍF, tarife, s. n. Taxă oficială fixată pentru anumite prestații de serviciu, pentru vânzarea anumitor articole etc.; listă sau tablou pe care sunt afișate aceste taxe. – Fr. tarif (< it.). Vezi definitia »

cóif (cóifuri), s. n. – Cască, coif. Lat. tîrzie cofea (Diez, I, 148; Diez, Gramm., I, 172; Pușcariu 393; REW 2024; DAR), probabil în legătură cu cofă; cf. it. (s)cuffia, fr. coiffe, prov. coifa, sp. (es)cofia, port. coifa. Cf. și scufie. Unii cercetători pun la îndoială această der. și consideră cuvîntul ca neol. (Cihac, II, 697; lipsește în Candrea-Dens.). Apare din sec. XVI. – Der. încoifa, vb. (a pune coif). Vezi definitia »

RECÍF s.n. Formație de stânci submarine rezultată prin acumularea de organisme care trăiesc în colonii și care secretă carbonat de calciu. [< fr. récif, cf. sp. arrecife < ar. arrasif – dig]. Vezi definitia »

ȘIF s.n. (Germanism) Galion²; navă mare. [< germ. Schiff]. Vezi definitia »