alái (aláiuri), s. n. – 1. Cortegiu, suită. – 2. Pompă, ceremonial. – 3. Adunare zgomotoasă, șleahtă. Mr. alae. Tc. alay (Șeineanu, II, 14; Roesler 581; Lokotsch 51); cf. ngr. ἀλάϊ, bg., sb. alai. Vezi definitia »

BUCĂLÁI, -ÁIE, bucălai, -aie, adj. Bucălat. – Din bucă[lat] + suf. -ăl-ai. Vezi definitia »

CARAVANSERÁI, caravanseraiuri, s. n. (În Orient) Han mare la care poposesc caravanele. – Din fr. caravansérail. Vezi definitia »

COBÁI, cobai, s. m. Mic mamifer rozător, folosit în medicină pentru experiențe de laborator (Cavia porcellus). ♦ P. gener. Orice animal care servește pentru experiențe de laborator; fig. subiect de experimentare. – Din fr. cobaye. Vezi definitia »

pufái s.n. (reg.) 1. ciupercă al cărui înveliș se preface, la maturitate, într-o pulbere fină; gogoașă. 2. ceea ce este înfoiat, umflat, asemănător cu puful. Vezi definitia »