SCÓRIE s. f. 1. reziduu la extragerea metalelor din minereuri și la topirea metalelor; zgură. 2. produs vulcanic spongios cu aspect de zgură. 3. strat de oxid pe suprafața unei piese de oțel încălzite la temperaturi înalte. 4. (fig.) imperfecțiune, defect. (< fr. scorie, lat. scoria) Vezi definitia »

EPISTEMOLOGÍE s. f. 1. Parte a gnoseologiei care studiază procesul cunoașterii așa cum se desfășoară în cadrul științelor; teorie a cunoașterii științifice. 2. (Impr.) Gnoseologie. – Din fr. épistémologie. Vezi definitia »

NEOECOLOGÍE s. f. ramură a ecologiei care studiază ecosistemele recente. (< fr. néoécologie) Vezi definitia »

CITÁNIE, citanii, s. f. (Înv. și pop.) Citit, lectură (din cărțile bisericești înaintea credincioșilor). – Din sl. čitenije, četanije. Vezi definitia »

evlávie (evlávii), s. f. – Devoțiune, pietate. – Mr. evlavie. Ngr. εὐλάβεια. Sec. XVII (Murnu 24; Roesler 566). – Der. evlavios, adj. (cucernic). Vezi definitia »